Skip to main content

Armata româna în Primul Război Mondial- imagini inedite

După încheierea Războiului de Independență, România nu a mai participat la niciun conflict. Astfel, armata română s-a aflat la sfârșitul unei perioade de aproape 40 de ani de pace. Lipsurile armatei române s-au evidențiat prin participarea la al doilea război balcanic. Nu a avut loc, însă, o analiză serioasă și responsabilă a tuturor aspectelor, iar măsurile întreprinse au fost departe de necesități. Reorganizarea în grabă a armatei în ziua premergătoare intrării în război nu a avut rezultatele dorite. Au fost necesare șocul botezului focului și munca misiunii militare franceze.
        La izbucnirea războiului, armata Română nu a putut fi instrumentul de forță pentru atingerea scopurilor naționale. Nivelul capacității de luptă era scăzut. Această stare de fapt s-a datorat neglijării permanente a armatei de către politicieni. După cum a arătat istoricul Constantin Kirițescu, „evenimentele politice din ultimul timp arătaseră că armata noastră avea lipsuri care-i micșorau puterea de luptă.
        Considerații de ordin politic - legăturile noastre cu puterile Triplei Alianțe – o făceau să pară inutilă; considerații de ordin financiar o făceau să pară imposibilă.”
        Dotarea armatei cu armament după Războiul de Independență s-a făcut în cea mai mare parte prin achiziții din străinătate. Regatul României a aderat la Tripla Alianță. Din acest motiv achizițiile s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece - pentru armamentul ușor de infanterie. Înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene.




Soldaţi români , Casin 1917


Soldaţi români manevrează un tun de 105 mm, Casin 1917 


Mitralieră aşezată într-un copac, Verdea 1917


Ciub de mitralieră lângă Manăstirea Caşin, 1917 


Altar improvizat , Coţofenesti 1917


Regele Ferdinand în vizită pe front, 1917


Bucătărie de front , Ivesti 1917


Trupele române , Onesti 1917 


Soldaţi români, Casin 1917


Soldaţi români manevrează un tun de 75 mm, Verdea 1917



Punct de observaţie 


Obuz neexplodat


Mortier lângă linia frontului , Casin 1917


Soldaţi români descarcă sârmă ghimpată


Bucătărie de front , Ivesti 1917


Trupele române, Onesti 1917


Camuflarea bateriilor lângă Caşin 1917


Tun de 125 mm , Verdea 1917




Sursa  - IWM

Comments

Popular posts from this blog

Primul Război Mondial în culori: Imagini inedite cu viaţa din tranşee

Sursa  Istorie in culori

Bătălia de la Mărășești - imagini inedite

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti. Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.    Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes . Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană.  Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.  ,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’ ” George C