Eroului necunoscut de Vasile Militaru Cu sufletul îngenunchiat pe lespedea ce azi ț i-e scut, Salut Erou Necunoscut! „Necunoscut" am zis ? Iertare !... Cum oare e ș ti necunoscut, când dintre noi cu ori- ș i-care Eroule, tu po ț i fi frate, — poate mai mic, poate mai mare. Fiu drag, ca soarele în via ț ă , Oric ă rei mame ce st ă fa ț ă ; So ț v ă duvei care suspin ă , dela r ă sboiu, de-atâ ț ia ani Ș i tat ă neuitat — icoan ă oric ă ruia dintre orfani ? 0, nu e drept s ă te numim cum te-am numit : „ necunoscut" ? Te ș tiu la chip, te ș tiu pe nume. Ai râs cu noi sau ai gemut. Cât ț i-a fost dat s ă fii pe lume ; Ne-ai strâns la piept, într'un s ă rut, Ne-ai alintat ș i ne-ai spus glume, Iar când s'a ridicat, m ă re ț , al nostru tricolor în zare Te-ai bucurat ș i-ai plâns cu noi, visând o Românie Mare ! Cui dar ă e ș ti necunoscut ? Vr ă jma ș ilor ? O, nu, nici lor ! Nici lor, c ă p