Mitraliera
Maxim,
a fost inventată de Sir Hiram Stevens Maxim în 1883, fiind prima mitralieră care
funcționa pe baza principiului recuperării energiei de recul. Variantele
sale, cum ar fi mitraliera
grea Vickers, PM M1910 sau MG 08, aveau să fie utilizate pe larg
în Primul Război Mondial.
Principiul
constructiv
Mitraliera
Maxim a fost prima mitralieră cu auto-încărcare, fiind până la începutul
secolului XX, principala armă de acest tip. Toate celelalte tipuri de
mitralieră apărute anterior, cum ar fi mitraliera Gatling, se bazau pe
principiul acționării manuale pentru reîncărcare. Acest fapt cauza probleme de
proiectare și funcționare, cum ar fi greutatea mare, lipsa de fiabilitate a
sistemului și funcționarea dificilă a mecanismului de alimentare cu muniție.
Spre
deosebire de acestea, mitraliera Maxim, folosea principiul recuperării energiei
de recul, folosind mișcarea de recul din urma tragerii pentru aruncarea
tuburilor trase și reîncărcare. Muniția era
introdusă în benzi din material textil iar răcirea se făcea cu apă, ceea ce o
făcea mult mai fiabilă decât predecesoarele sale.
Viteza
de tragere era de aproximativ 500-600 de lovituri pe minut, ceea ce echivala cu
puterea de foc a aproximativ 30 de puști individuale moderne, cu repetiție.
Inițial mitraliera Maxim era instalată pe un cărucior, ulterior fiind
construite versiuni mai ușoare montate pe suport de tip trepied. Pentru operare
era nevoie de un număr de 4-6 servanți, în special datorită necesității de a
asigura cantitatea de apă necesară răcirii.
Comments
Post a Comment