Skip to main content

Tancuri germane - Sturmpanzerwagen A7V

             Sturmpanzerwagen A7V a fost un tanc folosit de Imperiul German spre sfârșitul Primului Război Mondial. 100 de tancuri au fost comandate în primăvara anului 1918, însă numai 21 au fost livrate până la finalul războiului. A7V a fost singurul tanc de fabricație germană folosit în luptă în timpul Primului Război Mondial.

  
           Tanc capturat la  la Fremicourt, Nord-Pas-de-Calais, pe 31 august 1918

       Înainte de Primul Război Mondial, armata germană a analizat unele proiecte ale unor vehicule blindate, însă nu a plasat nici o comandă din cauza interesului scăzut.[1] Primele autoblindate germane au fost construite numai după ce trupele germane au întâlnit unele modele ale Aliaților în 1914. După apariția tancurilor britanice Mark I pe Frontul de Vest, în timpul Bătăliei de pe Somme din 1916, Comandamentul Suprem al Armatei a decis demararea unui program propriu de fabricație a tancurilor. Un birou de proiectare, denumit Allgemeines Kriegsdepartement, 7. Abteilung, Verkehrswesen (Departamentul General de Război, Secția 7, Transporturi) a fost înființat în luna septembrie a anului 1916.[2] Programul de dezvoltare al tancului german era condus de către Joseph Vollmer, căpitan în rezervă și inginer automobilist. Primul prototip al tancului a fost testat pe 30 aprilie 1917. Primul vehicul din preserie a fost fabricat în septembrie 1917, iar primul model de serie a fost construit în luna octombrie a aceluiași an.



       Tancul A7V a apărut mult prea târziu și într-un număr mult prea mic pentru a avea un impact pe Frontul de Vest. Considerat a fi un proiect nereușit, tancul urma a fi înlocuit de alte modele aflate în faza de dezvoltare sau planificate a intra în producție. La sfârșitul războiului aceste planuri au fost însă abandonate. Dintre cele aproximativ 50 de tancuri folosite de Imperiul German în timpul Primului Război Mondial, majoritatea erau tancuri britanice Mark IV capturate (denumite Beutepanzer în cadrul armatei germane).





Comments

Popular posts from this blog

Primul Război Mondial în culori: Imagini inedite cu viaţa din tranşee

Sursa  Istorie in culori

Bătălia de la Mărășești - imagini inedite

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti. Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.    Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes . Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană.  Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.  ,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’ ” George C