Tancuri germane - Sturmpanzerwagen A7V

             Sturmpanzerwagen A7V a fost un tanc folosit de Imperiul German spre sfârșitul Primului Război Mondial. 100 de tancuri au fost comandate în primăvara anului 1918, însă numai 21 au fost livrate până la finalul războiului. A7V a fost singurul tanc de fabricație germană folosit în luptă în timpul Primului Război Mondial.

  
           Tanc capturat la  la Fremicourt, Nord-Pas-de-Calais, pe 31 august 1918

       Înainte de Primul Război Mondial, armata germană a analizat unele proiecte ale unor vehicule blindate, însă nu a plasat nici o comandă din cauza interesului scăzut.[1] Primele autoblindate germane au fost construite numai după ce trupele germane au întâlnit unele modele ale Aliaților în 1914. După apariția tancurilor britanice Mark I pe Frontul de Vest, în timpul Bătăliei de pe Somme din 1916, Comandamentul Suprem al Armatei a decis demararea unui program propriu de fabricație a tancurilor. Un birou de proiectare, denumit Allgemeines Kriegsdepartement, 7. Abteilung, Verkehrswesen (Departamentul General de Război, Secția 7, Transporturi) a fost înființat în luna septembrie a anului 1916.[2] Programul de dezvoltare al tancului german era condus de către Joseph Vollmer, căpitan în rezervă și inginer automobilist. Primul prototip al tancului a fost testat pe 30 aprilie 1917. Primul vehicul din preserie a fost fabricat în septembrie 1917, iar primul model de serie a fost construit în luna octombrie a aceluiași an.

       Tancul A7V a apărut mult prea târziu și într-un număr mult prea mic pentru a avea un impact pe Frontul de Vest. Considerat a fi un proiect nereușit, tancul urma a fi înlocuit de alte modele aflate în faza de dezvoltare sau planificate a intra în producție. La sfârșitul războiului aceste planuri au fost însă abandonate. Dintre cele aproximativ 50 de tancuri folosite de Imperiul German în timpul Primului Război Mondial, majoritatea erau tancuri britanice Mark IV capturate (denumite Beutepanzer în cadrul armatei germane).