Tratatul de la București (Pacea de la Buftea - 1918)

Pacea sau Tratatul de la Buftea a fost un tratat încheiat de România cu Puterile Centrale în urma prăbuşirii frontului rusesc sub presiunea revoluţiei bolşevice din Imperiul Ţarist, în timpul Primului Război Mondial. Pacea a fost semnată în mod forţat de către România, care rămasă singură în faţa Puterilor Centrale, ca urmare a părăsirii luptelor de către armata rusă, nu mai avea şanse reale de a se împotrivi Centralilor prin mijloace militare.

Acest tratat s-a încheiat după o serie de lungi discuţii între reprezentanţii României şi ai Puterilor Centrale, pentru că Regele Ferdinand I dorea evitarea semnării unui astfel de document, pentru a respecta întru totul Tratatul de Alianţă semnat cu Antanta în anul 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial.

Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României, semnează tratatul de pace cu Puterile Centrale la Palatul Cotroceni - București, 7 mai 1918

Richard von Kuhlmann, secretarul german de externe,  semnează tratatul de pace cu România la Palatul Cotroceni -  București,  7 mai 1918. În dreapta sa este contele Stephan Burian von Rajecz, ministrul de externe austro-ungar.

Cu toate că în vara anului 1917 armata română reorganizată şi refăcută câştigase marile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, prăbuşirea frontului rus a pus-o în imposibilitatea de a se mai apăra în Moldova, astfel încât, împotriva voinţei ei, România a trebuit să semneze Pacea de la Buftea.

Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918, ora 19, în localitatea Buftea, de lângă Bucureşti, care la acea vreme se afla în teritoriul românesc ocupat de Puterile Centrale.

Delegația bulgară la negocierile de pace cu România la București, 7 mai 1918.

Delegați români la negocierile de pace dintre Puterile Centrale și România  

Textul documentului

Textul care stabilea Pacea de la Buftea era următorul:

Pacea de la Buftea

Însufleţiţi de dorinţa comună de a pune capăt stării de război dintre Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, şi pentru a restabili starea de pace, subsemnaţii, adică: secretarul de stat de la departamentul Externelor, consilierul intim imperial d. Richard von Kühlmann, ca împuternicit al Germaniei, ministrul Casei imperiale şi regale şi ministrul Afacerilor Externe al Maiestăţii Sale imperiale şi regale apostolice, consilierul intim contele Ottokar von Czernin, von şi zu Chudernitz, ca împuternicit al Austro-Ungariei, vicepreşedintele Sobraniei, d. dr. Momcilov, ca împuternicit al Bulgariei, Alteţa Sa Marele Vizir Talaat-Paşa, ca împuternicit al Turciei, pe de o parte, şi d. C. Argetoianu, ca împuternicit al României, pe de altă parte, după ce am examinat documentele de împuternicire, am căzut de acord că, după ce convenţia de armistiţiu semnată la Focşani în ziua de 9 decembrie 1917 a fost denunţată la 2 martie 1918 şi expirată la 5 martie 1918, ora 12 amiază, acest armistiţiu va mai continua patrusprezece zile cu începere de la 5 martie 1918, cu un drept de denunţare în termen de trei zile. Între subsemnaţii s-a obţinut deplin acord ca în intervalul acestui spaţiu de timp să se încheie pacea definitivă pe baza următoarelor puncte:

·         România cedează Puterilor Centrale Dobrogea până la Dunăre.

·         Puterile Centrale vor purta grija pentru menţinerea căii comerciale pentru România prin Constanţa spre Marea Neagră.

·         Rectificările de frontieră cerute de Austro-Ungaria pe graniţa austro-ungară sunt admise în principiu de România.

·         De asemenea se admit în principiu măsurile corespunzătoare situaţiei pe domeniul economic.

·         Guvernul român se obligă să demobilizeze imediat cel puţin opt divizii ale armatei române. Executarea demobilizării se va efectua în comun de către comandamentul suprem al grupei de armate Mackensen şi comandamentul suprem al armatei române. De îndată ce pacea dintre Rusia şi România va fi restabilită, se vor demobiliza şi celelalte părţi ale armatei române, atâta timp cât nu vor fi necesare pentru serviciul de siguranţă pe graniţa ruso-română.

·         Trupele române vor evacua imediat teritoriul Monarhiei austro-ungare ocupat de ele.

·         Guvernul român se obligă să sprijine din punct de vedere tehnic al căilor ferate transportul trupelor Puterilor Centrale prin Moldova şi Basarabia spre Odessa.

·         Se va asigura repatrierea ofiţerilor misiunilor militare ale Înţelegerii în cel mai scurt timp posibil, prin teritoriul Puterilor Centrale.

·         Tratatul va intra imediat în vigoare.

Bibliografie

Iorga, Nicolae - Acte privitoare la istoria marelui războiu, Bucureşti, 1932

Sursa foto IWM