Pacea
sau Tratatul de la Buftea a fost un tratat încheiat de România cu Puterile
Centrale în urma prăbuşirii frontului rusesc sub presiunea revoluţiei bolşevice
din Imperiul Ţarist, în timpul Primului Război Mondial. Pacea a fost semnată în
mod forţat de către România, care rămasă singură în faţa Puterilor Centrale, ca
urmare a părăsirii luptelor de către armata rusă, nu mai avea şanse reale de a
se împotrivi Centralilor prin mijloace militare.
Acest
tratat s-a încheiat după o serie de lungi discuţii între reprezentanţii
României şi ai Puterilor Centrale, pentru că Regele Ferdinand I dorea evitarea
semnării unui astfel de document, pentru a respecta întru totul Tratatul de
Alianţă semnat cu Antanta în anul 1916, anul intrării României în Primul Război
Mondial.
Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României, semnează tratatul de
pace cu Puterile Centrale la Palatul Cotroceni - București, 7 mai 1918
Richard von Kuhlmann, secretarul german de externe, semnează tratatul de pace cu România la Palatul Cotroceni - București, 7 mai 1918. În dreapta sa este contele
Stephan Burian von Rajecz, ministrul de externe austro-ungar.
Cu
toate că în vara anului 1917 armata română reorganizată şi refăcută câştigase
marile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, prăbuşirea frontului rus a
pus-o în imposibilitatea de a se mai apăra în Moldova, astfel încât, împotriva
voinţei ei, România a trebuit să semneze Pacea de la Buftea.
Tratatul
a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918, ora 19, în localitatea Buftea, de
lângă Bucureşti, care la acea vreme se afla în teritoriul românesc ocupat de
Puterile Centrale.
Delegația bulgară la negocierile de pace cu
România la București, 7 mai 1918.
Delegați români la negocierile de pace dintre Puterile Centrale și
România
Textul
documentului
Textul
care stabilea Pacea de la Buftea era următorul:
Pacea
de la Buftea
Însufleţiţi
de dorinţa comună de a pune capăt stării de război dintre Germania,
Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de o parte, şi România, pe de altă
parte, şi pentru a restabili starea de pace, subsemnaţii, adică: secretarul de
stat de la departamentul Externelor, consilierul intim imperial d. Richard von
Kühlmann, ca împuternicit al Germaniei, ministrul Casei imperiale şi regale şi
ministrul Afacerilor Externe al Maiestăţii Sale imperiale şi regale apostolice,
consilierul intim contele Ottokar von Czernin, von şi zu Chudernitz, ca
împuternicit al Austro-Ungariei, vicepreşedintele Sobraniei, d. dr. Momcilov,
ca împuternicit al Bulgariei, Alteţa Sa Marele Vizir Talaat-Paşa, ca împuternicit
al Turciei, pe de o parte, şi d. C. Argetoianu, ca împuternicit al României, pe
de altă parte, după ce am examinat documentele de împuternicire, am căzut de
acord că, după ce convenţia de armistiţiu semnată la Focşani în ziua de 9
decembrie 1917 a fost denunţată la 2 martie 1918 şi expirată la 5 martie 1918,
ora 12 amiază, acest armistiţiu va mai continua patrusprezece zile cu începere
de la 5 martie 1918, cu un drept de denunţare în termen de trei zile. Între
subsemnaţii s-a obţinut deplin acord ca în intervalul acestui spaţiu de timp să
se încheie pacea definitivă pe baza următoarelor puncte:
·
România cedează Puterilor Centrale Dobrogea
până la Dunăre.
·
Puterile Centrale vor purta grija pentru
menţinerea căii comerciale pentru România prin Constanţa spre Marea Neagră.
·
Rectificările de frontieră cerute de
Austro-Ungaria pe graniţa austro-ungară sunt admise în principiu de România.
·
De asemenea se admit în principiu măsurile
corespunzătoare situaţiei pe domeniul economic.
·
Guvernul român se obligă să demobilizeze
imediat cel puţin opt divizii ale armatei române. Executarea demobilizării se
va efectua în comun de către comandamentul suprem al grupei de armate Mackensen
şi comandamentul suprem al armatei române. De îndată ce pacea dintre Rusia şi
România va fi restabilită, se vor demobiliza şi celelalte părţi ale armatei
române, atâta timp cât nu vor fi necesare pentru serviciul de siguranţă pe
graniţa ruso-română.
·
Trupele române vor evacua imediat
teritoriul Monarhiei austro-ungare ocupat de ele.
·
Guvernul român se obligă să sprijine din
punct de vedere tehnic al căilor ferate transportul trupelor Puterilor Centrale
prin Moldova şi Basarabia spre Odessa.
·
Se va asigura repatrierea ofiţerilor
misiunilor militare ale Înţelegerii în cel mai scurt timp posibil, prin
teritoriul Puterilor Centrale.
·
Tratatul va intra imediat în vigoare.
Bibliografie
Iorga, Nicolae - Acte
privitoare la istoria marelui războiu, Bucureşti, 1932
Sursa foto IWM
Comments
Post a Comment