Invazia armatei române în Bulgaria, văzută prin ochii oştenilor: istoria celui de-al Doilea Război Balcanic de Iulian Bunila (Adevărul.ro 9 iulie 2015) Anul 1913 este un reper al istoriei Armatei Române, fiind anul în care ostaşii au adus pacea în Balcani, chiar dacă a fost una de scurtă durată, fără să tragă vreun glonţ. Consecinţele au fost pozitive şi negative deopotrivă. România a luat Cadrilaterul, şi-a sporit prestigiul printre ţările europene, însă a pierdut oameni din cauza epidemiei de holeră şi s-a ales cu un inamic persistent, la nord-vest: Austro-Ungaria. După primul Război Balcanic, agresivitatea Bulgariei s-a accentuat, la fel şi pretenţiile sale asupra teritoriilor luate statelor vecine. Pe fondul unor dispute teritoriale, la 16/29 iunie 1913, la ordinul direct al ţarului Ferdinand, bulgarii au pornit un atac devastator asupra sârbilor. Deşi România încheiase în 1883 o alianţă secretă cu Puterile Centrale, care includeau şi Austro-Ungaria, opinia publică cerea co