Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației.
Confruntarea
a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în
defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare
românești din 1917 din Primul Război Mondial.
Obiectivul
strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea
Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1
austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est
de Siret.
Prin
durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul
românesc pe durata Primului Război Mondial.
Consecințe
Bătălia de la Mărăşeşti, continuarea în timp şi spaţiu a celei de la Mărăşti, a durat 28 de zile, între care 15 au fost de luptă şi 13 de acalmie relativă. Datele tehnice confirmă amploarea deosebită a confruntării. Armata I română a pierdut 27 410 oameni, ceea ce reprezenta 16% din efectivul avut la începutul bătăliei (între aceştia, 5 125 de morţi, 9 818 dispăruţi şi 12 467 de răniţi). Armata IV rusă a avut şi ea pierderi serioase, cifrate la c. 25 650 de oameni, între care 7 083 morţi, 10 400 răniţi şi 8 167 dispăruţi. De cealaltă parte, Armata IX germană, principala grupare de forţe a inamicului, a avut 60 000 – 65 000 de oameni scoşi din luptă (morţi, răniţi şi dispăruţi).
Prin
rezistenţa viguroasă a trupelor române la Mărăşeşti şi Oituz, inamicul a fost
forţat să renunţe la ofensivă, eşuând în încercarea de a ocupa Moldova şi de a
scoate România din război. Totodată, statul român îşi continua existenţa, la
fel şi speranţa românilor într-un deznodământ favorabil al războiului.
Comments
Post a Comment