Primele
măști împotriva gazului folosite de trupele franceze erau compuse din ochelari
speciali și un bandaj care era îmbibat în soluție de hiposulfit de sodiu.
Pentru
a spori efectul protector al măștii împotriva fosgenului, sulfanilatul de sodiu
cu urotropină a fost introdus în impregnare. Apoi a trebuit să îi adaug săruri
de nichel pentru a spori protecția împotriva acidului cianhidric. A fost
necesară o impregnare din ce în ce mai mare, astfel încât francezii au crescut
numărul de straturi de tifon sau muselină în măști. A apărut un nou tip de
mască - o mască-stigmă (măști tambute de mai multe tipuri și o „mască umedă de
un nou tip”) la care se atașau ochelarii de protecție.
Comments
Post a Comment