Primele tipuri de măști de gaz din Primul Război Mondial

 

Primele măști împotriva gazului folosite de trupele franceze erau compuse din ochelari speciali și un bandaj care era îmbibat în soluție de hiposulfit de sodiu. Pentru a spori efectul protector al măștii împotriva fosgenului, sulfanilatul de sodiu cu urotropină a fost introdus în impregnare. Apoi a trebuit să îi adaug săruri de nichel pentru a spori protecția împotriva acidului cianhidric. A fost necesară o impregnare din ce în ce mai mare, astfel încât francezii au crescut numărul de straturi de tifon sau muselină în măști. A apărut un nou tip de mască - o mască-stigmă (măști tambute de mai multe tipuri și o „mască umedă de un nou tip”) la care se atașau ochelarii de protecție.