Gara din Predeal
Pe aici spectacolul e din cele mai grozave. Cai spintecați de șrapnele zac umflați și încep a putrezi fără să aibă cineva timp să-i îngroape. Atât de mare e încordarea și febrilitatea luptelor de fiecare zi; case dărâmate de bombe și jefuite de soldați; pământul în toate părțile răsturnat și găurit de bombe. E înspăimântător războiul, totuși până acuma ne-am deprins cu el.
Jurnal de Război, Loc. Ioan R. Marinescu
Nu cred să mai fi rămas vreunul dintre cei care s-au luptat în partea de est a Predealului, ca soldați viteji, până la amarnicul sfârșit ca să poată povesti această ultimă parte a luptei. Și vitejește s-au purtat românii pe muntele Pristocol și în gara Predeal. Am vizitat întâi gara. Ca punct de plecare al căilor ferate române, ea s-a bucurat de o clădire spațioasă și impunătoare. Un șir lung de construcții, una lângă alta, în care erau instalate direcțiunea, vama, sălile de așteptare și restaurantele. Loviturile din plin ale tunurilor noastre au produs ravagii teribile în șirul acesta de clădiri. Tot conținutul diferitelor încăperi e în dezordine și distrus din cauza cutremurului produs de exploziile proiectilelor. Soldații români se instalaseră aici, în căutare de adăpost; când am îndreptat focul nostru asupra gării, ei au părăsit-o, reîntorcându-se iar în haosul de moloz și ruine, când întreg Predealul nu mai era decât un iad, în care pretundindeni explodau obuzele. În vechiul restaurant, în care vilegiaturiștii de altă dată se întâlneau seara la mici serbări, ei zac acum printre dărâmături și printre cioburi; în camera cu ghișeuri a funcționarilor, corpurile lor rigide și reci stau încleștate. Grenadele de mână și paturile puștilor au spus aici cel din urmă cuvânt. Un teanc de bilete de tren multicolore se află într-acest haos indescriptibil.
Corespondent de război german nenumit (apud. C. Kirițescu, Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919., p. 418, București, 1989)
Clădiri distruse în Predeal
Comments
Post a Comment