Skip to main content

Lupta de la Predeal - Gara din Predeal (octombrie 1916)

 

Gara din Predeal

     Pe aici spectacolul e din cele mai grozave. Cai spintecați de șrapnele zac umflați și încep a putrezi fără să aibă cineva timp să-i îngroape. Atât de mare e încordarea și febrilitatea luptelor de fiecare zi; case dărâmate de bombe și jefuite de soldați; pământul în toate părțile răsturnat și găurit de bombe. E înspăimântător războiul, totuși până acuma ne-am deprins cu el.



Soldați români în apropiere de Predeal



Gara Predeal distrusă de bombardamente


 

Jurnal de Război, Loc. Ioan R. Marinescu

 

     Nu cred să mai fi rămas vreunul dintre cei care s-au luptat în partea de est a Predealului, ca soldați viteji, până la amarnicul sfârșit ca să poată povesti această ultimă parte a luptei. Și vitejește s-au purtat românii pe muntele Pristocol și în gara Predeal. Am vizitat întâi gara. Ca punct de plecare al căilor ferate române, ea s-a bucurat de o clădire spațioasă și impunătoare. Un șir lung de construcții, una lângă alta, în care erau instalate direcțiunea, vama, sălile de așteptare și restaurantele. Loviturile din plin ale tunurilor noastre au produs ravagii teribile în șirul acesta de clădiri. Tot conținutul diferitelor încăperi e în dezordine și distrus din cauza cutremurului produs de exploziile proiectilelor. Soldații români se instalaseră aici, în căutare de adăpost; când am îndreptat focul nostru asupra gării, ei au părăsit-o, reîntorcându-se iar în haosul de moloz și ruine, când întreg Predealul nu mai era decât un iad, în care pretundindeni explodau obuzele. În vechiul restaurant, în care vilegiaturiștii de altă dată se întâlneau seara la mici serbări, ei zac acum printre dărâmături și printre cioburi; în camera cu ghișeuri a funcționarilor, corpurile lor rigide și reci stau încleștate. Grenadele de mână și paturile puștilor au spus aici cel din urmă cuvânt. Un teanc de bilete de tren multicolore se află într-acest haos indescriptibil.

 

Corespondent de război german nenumit (apud. C. Kirițescu, Istoria Războiului pentru întregirea României 1916-1919., p. 418, București, 1989)

 


Gara din Predeal


Clădiri distruse în Predeal


Predeal 1916

Sursa foto IWM 




elefant.ro%20 watchshop.ro%20 libris.ro%20 decathlon.ro

Comments

Popular posts from this blog

Primul Război Mondial în culori: Imagini inedite cu viaţa din tranşee

Sursa  Istorie in culori

Bătălia de la Mărășești - imagini inedite

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti. Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.    Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes . Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană.  Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.  ,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’ ” George C