Skip to main content

Câinele în misiuni de război

         În timpul Primului Război Mondial, câinii de serviciu au fost utilizati atât pe fronturile de Vest cât și de Est, iar numărul lor total, potrivit diferitelor surse, a variat între 20.000 și 30.000 de animale.

Un câine ciobănesc german cu o bobină montată pe spate pune o linie telefonică în prima linie, august 1914. (sursa IWM)

Deși în anii de dinaintea primului razboi mondial, Austro-Ungaria, Franța, Italia, Turcia și alte țări au acordat atenție experienței germane în folosirea câinilor utilitari, succesul acestora în comparație cu Germania a fost destul de modest. În armata franceză la începutul războiului, erau doar 200 de câini de serviciu. Evaluând eficacitatea utilizării lor în trupele germane, francezii au început repede să prindă pasul.

O echipă de targa mobila folosită în anii celui de-al doilea război mondial pentru evacuarea răniților. Foto: wwii .space

La 29 septembrie 1915, în cadrul Ministerului Războiului a fost înființată Divizia Serviciului Militar Canin din cadrul Ministerului Războiului. În armată erau unități speciale de câini militari format din 38 de persoane, 128 de câini principali și 10 câini de rezervă. Opt centre militare au fost înființate pentru a antrena animale în toată țara.

În armata belgiană de câini antrenați să ducă un căruț cu o mitralieră. (IWM)

Recrutarea animalelor de companie a fost efectuată în principal prin achiziții de la proprietari privați. De asemenea, francezii foloseau si câini de serviciu inamici. Până în 1918, armata franceză număra deja aproximativ 15.000 de câini utilitari, iar după încheierea războiului au fost supuși unui program special de reprofilare pentru nevoile civile.

Un câine un tub de mesassgerie atașat la un zgarda – august 1918.

În Marea Britanie, prima școală specială a fost creată abia în 1916. Până la sfârșitul războiului, au fost formati 7.000 de câini de serviciu. Unii câini, pentru aportul lor au primit distinctii înalte, care au fost curând anulate din cauza unei reguli care interzicea acordarea distincților pentru animale.

Un câine sare peste un șanț german, pentru a transmite un mesaj. Tubul atașat la zgarda este vizibil în imagine. Poziții germane la Sedan, mai 1917. Foto: history.com



Comments

Popular posts from this blog

Primul Război Mondial în culori: Imagini inedite cu viaţa din tranşee

Sursa  Istorie in culori

Bătălia de la Mărășești - imagini inedite

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti. Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.    Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes . Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană.  Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.  ,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’ ” George C