Skip to main content

Tehnologia în Primul Război Mondial - Balonul de observare

          Un balon de observare este un tip de balon care este folosit ca platformă aeriană pentru colectarea de informații și de dirijare a tirului artileriei. Utilizarea baloanelor de observare a început în timpul războaielor revoluționare franceze, fiind utilizate pe scară largă în timpul Primului Război Mondial și continuă să fie utilizate astăzi în mod limitat.

Balon german Parseval-Siegsfeld (1916)

       La început, baloanele de observare au fost umplute cu hidrogen, a cărei natură inflamabilă a dus la distrugerea a sute de baloane de ambele părți. Echipajul baloanelor de observare trebuiau să folosească în mod frecvent o parașută pentru a evacua balonul când acesta era atacat. Pentru a evita aceste consecințe, baloanele de observare de după Primul Război Mondial au fost adesea umplute cu heliu neinflamabil.  

Balon de observare francez de tip Caquot din Primul Război Mondial.
   

    Primul Război Mondial a fost punctul culminant pentru utilizarea militară a baloanelor de observare, care au fost desfășurate pe scară largă de ambele părți. Artileria s-a dezvoltat până în punctul în care era capabilă să tragă ținte dincolo de raza vizuală a unui observator la sol. Poziționarea observatorilor de artilerie pe baloane, în general la câțiva kilometri în spatele liniilor de front și la altitudine, le-a permis să vadă ținte la o distanță mai mare decât ar fi putut la sol. Acest lucru a permis artileriei să profite de domeniul său sporit.

Soldați români folosind un balon de observare la Lunca Dochiei (1917)




Balon captiv „Caquot”

    Caquot a fost un tip de balon captiv de observare, de fabricație franceză, folosit de armata română în timpul Primului Război Mondial, ca platformă pentru culegerea de informații și reglare a tirului artileriei. Balonul Caquot a fost dezvoltat de francezi pornind de la modelul german Drachen. Balonul avea o formă cilindrică, era umplut cu hidrogen, principal îmbunătățire fiind introducerea unui stabilizator cu trei cârme fixe, de tip balon umplut cu aer, montat în partea posterioară.

Transportul Balonului de către soldați în Lunca Dochiei (1917)


Comments

Popular posts from this blog

Primul Război Mondial în culori: Imagini inedite cu viaţa din tranşee

Sursa  Istorie in culori

Bătălia de la Mărășești - imagini inedite

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti. Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.    Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes . Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană.  Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.  ,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’ ” George C