Un balon de observare este un tip de balon care este folosit ca platformă aeriană pentru colectarea de informații și de dirijare a tirului artileriei. Utilizarea baloanelor de observare a început în timpul războaielor revoluționare franceze, fiind utilizate pe scară largă în timpul Primului Război Mondial și continuă să fie utilizate astăzi în mod limitat.
Balon german
Parseval-Siegsfeld (1916)
La început, baloanele de observare au fost umplute cu hidrogen, a cărei natură inflamabilă a dus la distrugerea a sute de baloane de ambele părți. Echipajul baloanelor de observare trebuiau să folosească în mod frecvent o parașută pentru a evacua balonul când acesta era atacat. Pentru a evita aceste consecințe, baloanele de observare de după Primul Război Mondial au fost adesea umplute cu heliu neinflamabil.
Primul Război Mondial a fost punctul culminant pentru utilizarea militară a baloanelor de observare, care au fost desfășurate pe scară largă de ambele părți. Artileria s-a dezvoltat până în punctul în care era capabilă să tragă ținte dincolo de raza vizuală a unui observator la sol. Poziționarea observatorilor de artilerie pe baloane, în general la câțiva kilometri în spatele liniilor de front și la altitudine, le-a permis să vadă ținte la o distanță mai mare decât ar fi putut la sol. Acest lucru a permis artileriei să profite de domeniul său sporit.
Soldați români folosind un balon de observare la Lunca Dochiei (1917)
Balon captiv „Caquot”
Caquot a fost un tip de
balon captiv de observare, de fabricație franceză, folosit de armata română în
timpul Primului Război Mondial, ca platformă pentru culegerea de informații și
reglare a tirului artileriei. Balonul Caquot a fost dezvoltat de francezi
pornind de la modelul german Drachen. Balonul avea o formă cilindrică, era
umplut cu hidrogen, principal îmbunătățire fiind introducerea unui stabilizator
cu trei cârme fixe, de tip balon umplut cu aer, montat în partea posterioară.
Transportul Balonului de către soldați în Lunca Dochiei (1917)
Comments
Post a Comment