Skip to main content

În tranșee: viața cotidiană pe front (imagini din Primul Război Mondial)



Ofițeri români - Răcoasa 1917

     Luptele din vara anului 1917 s-au dat în principal în  așa numitul triunghi al morții, format din spațiul cuprins între zonele Mărăști, Mărășești și Oituz într-un areal geografic oscilând între zone de deal și câmpie. Un relief care nu s-a arătat a  fi problematic în mod special  pentru forțele beligerante. Mult mai dificilă s-a dovedit a fi însă clima. Literatura memorialistică a consemnat în majoritatea lucrărilor foștilor combatanți  atât omniprezenta arșiță năucitoare, cât și muștele și setea care-i chinuie pe cei aproape un milion de soldați care se luptă de ambele părți. Cea mai bună dovadă în acest sens este furnizată de povestea unui atac celebru al armatei române, atacul Regimentului 32 Mircea unde, toropiți de căldură, soldații au renunțat la vestimentație, luptând în cămăși.

 Soldați români în transee la Răcoasa 1917

 Soldați români se odihnesc -Varnița 1917 


Tranșeu Carpinis 1917

        În campania din 1916, armata română nu a avut experiența războiului de poziții. De aceea, puținele tranșee existente erau construite pe o singură linie și protejate de un singur rând de artilerie. Camil Petrescu, în romanul Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război, surprinde faptul că tranșeele de pe Valea Prahovei erau, de fapt, niște parodii a ceea ce ar fi trebuit să însemne tranșeele, criticând lipsa seriozității pregătirii militare a României în perioada de neutralitate.
        O semnificativă schimbare  are loc în anul 1917. Ofițerii din Misiunea Militară Franceză impun sistemul occidental de construire a tranșeelor, un sistem propice războiului de poziții, având ca obiectiv principal atât apărarea eficientă a zonei, cât și protejarea vieții soldatului. Tranșeele sunt acum construite pe trei linii. Unele sunt din beton și comunică prin șanțuri largi care permit deplasarea lejeră a trupei spre linia I și aprovizionarea cu muniție.



 Tun de 105 mm , Cașin 1917

Focșani 1917

 Casin 1917

 Carpenis 1917

 Rgele Ferdinad I pe front la Prisaca 1917

Varnița 1917

Sursa IWM

Comments

Popular posts from this blog

Primul Război Mondial în culori: Imagini inedite cu viaţa din tranşee

Sursa  Istorie in culori

Bătălia de la Mărășești - imagini inedite

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti. Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.    Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes . Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană.  Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială.  ,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’ ” George C