Skip to main content

O familie celebră: Negropontes (a donat terenul pe care s-a construit Mausoleul de la Mărăşeşti)

George Ulise Negropontes este descendent dintr-o familie boierească grecească şi a fost după Primul Război Mondial primar al oraşului-erou Mărăşeşti.

Negropontes deţinea în zonă peste 42.000  de hectare de pământ, iar pe moşiile sale au avut loc aprige bătălii în Primul Război Mondial.  Aici, arhitectul italian Giovanni Culluri construise conacul care avea să ia numele lui Negropontes. Palatul Negropontes de la Mărășești domina satul și deoarece regiunea era viticolă, clărirea avea o pivniță care se putea ușor transforma în adăpost pentru garnizoană. Lupta din 6 august 1917 a rămas în conştiinţa naţională ca fiind decisivă împotriva nemţilor, iar contribuţia lui Ulise Negropontes a fost substanţială. 


,,În ziua de 6 august pe la 5 dimineața inamicul dă drumul unui bombardament strașnic asupra pozițiilor noastre, prefăcând în praf tranșeele românești și castelul Negropontes; vița de vie sărea din pământ împrăștiindu-se pe arătură.’’

George Cornea în Simfonia Morții


Palatul Negropontes inainte de bombardament

„Era 6 august 1917, când Regimentul 51152 Infanterie, avându-l în frunte pe căpitanul Grigore Ignat, a îndeplinit cu preţul vieţii lor, de la soldat la comandant, ordinul de a ţine pe loc înaintarea trupelor germane. George Ulise Negropontes a aprobat bombardarea Comandamentului german încartiruit pe o proprietate a sa, contribuind din plin la marea victorie de la 6 august. Ostaşii români căzuţi eroic în acea zi au fost înmormântaţi în viile moşierului”, scrie regretatul muzeograf Maria Mihăilescu în lucrarea „Cronica Vrancei”.

Castelul lui Ulise Negropontes de la Mărăşeşti, bombardat la cererea sa decătre armata română

Şi-a donat terenul pentru mausoleu

Pentru ridicarea Mausoleului de la Mărăşeşti pe locul unde s-au jertfit mii de soldaţi români, George Ulise Negropontes a donat 20 de hectare de teren, dar şi 50.000 de lei, bani mulţi în acea vreme. De altfel, ultima dorinţă a generalului Eremia Grigorescu, care a încetat din viaţă la 21 iulie 1919, a fost ca să fie îngropat în mijlocul bravilor săi oşteni pe care i-a comandat şi i-a iubit, dorinţă care i-a fost îndeplinită de socrul său, Ulise Negropontes, în 1924, prin finalizarea osuarului de la Mărăşeşti.





Mausoleul de la Mărăşeşti este cel mai impunător din ţară şi printre cele mai maiestuoase de acest fel din Europa. Ulise a fost decorat de statul francez cu cea mai înaltă distincţie, „Legiunea de onoare”. Ulise Negropontes a murit în anul 1945, la Bucureşti.

Sursa Borcea Stefan (adevarul.ro)
Sursa foto http://www.monumenteuitate.org/ro/

Comments

Popular posts from this blog

Castelul Bran în timpul Primului Război Mondial

         Castelul Bran în imagini inedite din Primul Război Mondial (mai exact   26 -03- 1917, fotograf oficial militar, colecțiile Österreichische Nationalbibliothek)

Podul peste Olt de la Râmnicu Vâlcea distrus în 1916

       Podul peste Olt de la Râmnicu Vâlcea a fost distrus în noiembrie 1916 de armata română,  în încercarea de a stăvili ofensiva ina mică . În spate se observă podul militar construit de armata germană.      Coloană germană trecând Oltul la Râmnicu Vâlcea pe podul militar, 1916 (desen de Albert Reich). Se poate observa podul distrus în spate.

Bătălia de la Predeal (octombrie 1916)

  Gara din Predeal distrusă de bombardamente (prizonieri români păziți de soldați germani) Bătălia de la Predeal (octombrie 1916) Bătălia de la Predeal a fost o confruntare a forţelor Armatei Române cu cele ale Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial.   Situaţia înainte de bătălie Planul de operaţii al Puterilor Centrale după împingerea armatelor române din Transilvania înapoi spre vechea graniţă a Regatului României prevedea străpungerea Munţilor Carpaţi pentru ajunge pe cea mai scurtă cale la Bucureşti. Dacă această manevră reuşea, România avea să fie înfrântă şi scoasă din război la mai puţin de două luni de la intrarea sa în conflictul mondial. Pentru a deschide calea spre Bucureşti, armatele inamice s-au regrupat în vederea străpungerii trecătorilor din munţi. La 9 octombrie, a doua zi după încheierea bătăliei de la Braşov, ele au pornit în urmărirea trupelor române aflate în retragere, cu scopul de a trece munţii odată cu ele şi de a forţa trecătoril...