CĂILE FERATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL de ILIE POPESCU

 CĂILE FERATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL de  ILIE POPESCU

CĂILE FERATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL 

Cuvânt înainte

    Prin mesajul de deschidere a Corpurilor Legiuitoare din 14 noiembrie 1913, după campania din Bulgaria, Regele Carol I definea astfel rolul Căilor Ferate Române, care însumau, atunci, 30.000 de salariaţi şi 3.515 km de linie (36.770 salariaţi şi 3.588 km de linii de cale ferată în perioada 1914-1915): „Ţara s-a putut convinge cu câtă energie şi îndemânare căile noastre ferate au răspuns cerinţelor armatei în timpul mobilizării şi demobilizării şi nu le va refuza mijloacele de a satisface mai bine şi cerinţele comerţului. Foloasele aduse de căile ferate unei armate în timp de război sunt evidente, încât lumea, cu drept cuvânt, numeşte această instituţie a doua armată a ţării.” 

    Pentru a slăvi pe cei peste o mie de feroviari români căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, inginerul Tancred Constantinescu, director general CFR în perioada 28 ianuarie 1922-31 octombrie 1923, decidea, printr-o circulară din martie 1922, ca fiecare salariat CFR să contribuie, cu leafa sa pe cel puţin o zi, la ridicarea, lângă Gara de Nord, a Monumentului Eroilor CFR 1916-1918. Lucrarea a fost încredinţată sculptorilor Ion Jalea (1887-1983) şi Cornel Medrea (1888-1964) şi avea să fie dezvelită abia în mai 1934, în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a directorului general CFR, Cezar Mereuţă. 

    Alte monumente, ridicate în memoria feroviarilor români căzuţi în Primul Război Mondial, au fost amplasate, în perioada interbelică, la Bârlad, Galaţi, Tecuci şi Lunca Ilvei (Bistriţa Năsăud). Trupele de căi ferate, una dintre cele patru specialităţi militare ale trupelor de geniu, aveau să obţină gloria binemeritată prin Monumentul Eroilor din Arma Geniului („Leul”), realizat de sculptorul Spiridon Georgescu (1887-1974) şi inaugurat, la 29 iulie 1929, în prezenţa Principelui Nicolae al României. 

    Lucrarea „Căile Ferate în Primul Război Mondial” începe cu evoluţia căilor ferate înguste militare, analizându-se, detaliat, şi principalele tipuri de locomotive, cu caracteristicile lor tehnice. Urmează o descriere amplă a căilor ferate din România din timpul Primului Război Mondial, unde sunt prezentate distrugerile şi refacerile de căi ferate şi lucrări de artă, liniile militare construite de trupele austro-ungare, germane, române şi ruse, precum şi materialul rulant utilizat în timpul războiului. 

    Din această perioadă de mare cumpănă pentru neamul românesc, nu trebuia uitat efortul şi contribuţia Atelierelor CFR la fabricarea materialelor de război, dar şi groaznicul accident de cale ferată de la Ciurea. 

    Un capitol inedit prezintă publicului larg evoluţia vagoanelor sanitare şi a trenurilor sanitare permanente CFR. Trenurile blindate din Primul Război Mondial sunt prezentate în trei capitole separate care tratează trenurile blindate austro-ungare şi germane, trenul blindat al armatei române şi trenurile blindate improvizate, „Horia” şi „Mărăşeşti”, ale corpului de voluntari români din Siberia. 

În finalul ei, lucrarea tratează tu- nurile de mare calibru pe calea ferată, precum şi obuzierele de asediu „Škoda” de 380 şi 420 mm, piese remarcabile ale Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. 

    La elaborarea lucrării, am beneficiat de sprijinul domnilor György Villányi şi György Lovász din Ungaria pentru materiale privind trenurile blindate austro-ungare, precum şi a domnilor Şerban Lăcriţeanu, Mircea Dorobanţu şi Radu Drăgan, cărora le mulţumesc pentru fotografiile şi materialele puse la dispoziţie. De asemenea, trebuie să menţionez şi sprijinul deosebit acordat de Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” din Bucureşti prin domnii Horia Şerbănescu, Cornel I.Scafeş şi doamna Carla Duţă.

ILIE POPESCU