104 ani de la semnarea Armistițiului de la Focșani
Ciprian Dumitru
Textul Armistițiului de la Focșani din
1917 a fost prezentat, în premieră, de directorul Muzeului Vrancei, istoricul
Horia Dumitrescu, la un simpozion organizat la Iași. Armistițiul de la Focșani
a fost semnat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 și reprezintă un acord
internațional încheiat între guvernele român și rus, pe de o parte și guvernele
Triplei Alianțe, având ca obiect principal suspendarea ostilităților pe Frontul
Român, pe timpul Primului Război Mondial. Tratativele au avut loc în Casa
familiei Apostoleanu din Focșani. Din partea română a fost semnat de generalul
Alexandru Lupescu, fiul actorului Ioan Lupescu, ctitorul primului teatru din
Focșani, iar din partea Puterilor Centrale de generalul Curt von Morgen.
Istoricul Horia Dumitrescu arată în lucrarea dedicată Armistițiului care a fost
contextul istoric în care au fost demarate tratativele dintre cei doi
beligeranți.
Focsani - delegatiile participante la negocieri
Tratativele au loc după strălucitele victorii românești de la Mărăști, Mărășești, Oituz, singurele repurtate de Alianțe pe frontul de est. Horia Dumitrescu arată că, în toamna lui 1917, sub influența ideilor pacifiste promovate de bolșevici și de propaganda germană, trupele ruse aflate pe frontul român vor fi tot mai greu de ținut sub control. „Actele de dezordine și nesupunere față de comandanți, contestarea autorității acestora, refuzul de a îndeplini ordinele și dezertările au devenit frecvente, astfel încât cooperarea cu aceste trupe devenea practic imposibil de realizat, în pofida eforturilor pe care le-a făcut generalul Scerbacev și alți comandanți de mari unități ruse, contestatari ai puterii bolșevice de la Petrograd”, se arată în lucrare.
La 25 octombrie / 7 noiembrie 1917 a
izbucnit la Petrograd revoluția bolșevică iar cel de-al doilea Congres al
Sovietelor de deputați a adoptat Decretul asupra păcii care propunea pacea
generală, ca soluție care să pună capăt tuturor ororilor generate de „războiul
imperialist” . Horia Dumitrescu menționează că, prevăzând viitoarea catastrofă
a armatei ruse, premierul român Ion I. C. Brătianu a înaintat Aliaților un
memoriu încă din 16 / 29 noiembrie 1917, în care analiza starea în care se
găsea România ca urmare a ieșirii separate din război a Rusiei, nu numai în
plan militar (degringolada de pe front, imposibilitatea pentru armata română de
a prelua apărarea tuturor sectoarelor părăsite de către armata rusă), dar și
prin anularea tuturor legăturilor ei cu Aliații ce se făceau exclusiv pe
teritoriul Rusiei, imposibilitatea aprovizionării cu muniții, alimente și alte
materiale, imposibilitatea folosirii bazelor de aprovizionare aflate la est de
Prut. „Prim – ministrul demonstra că România se afla în fața
pericolului iminent de a fi ocupată în întregime de Puterile Centrale dacă nu
va accepta formula unui armistițiu cu acestea din urmă”, scrie Horia
Dumitrescu.
Sosirea generalului rus Kelcevski la Focsani
Pericolul bolșevic
Într-o radiogramă adresată „către toți”,
iscălită de Lenin – președintele Sovietului Comisarilor poporului și Lev Troțki
– comisarul pentru Afaceri Străine, noua conducere politică din Rusia propunea
beligeranților încheierea armistițiului general și începerea tratativelor de
pace. Au urmat convorbirile preliminare ale delegaților Sovietelor cu
reprezentanții Puterilor Centrale, iar în ziua de 22 noiembrie / 5 decembrie
1917, la Brest – Litovsk (în Ucraina), Krâlenko, înălțat la gradul de
generalissim al armatei ruse, a încheiat Armistițiul cu Germania și aliații ei. „Semnarea
Armistițiului de către Rusia Sovietică a pus România într-o situație deosebit
de dificilă, mai ales că se aflase despre documentul adoptat la Viena în data
de 16 / 29 martie 1917, de către cancelarul german Theobald von Bethmann
Hollweg și ministrul de Externe al Austro – Ungariei, contele Ottokar Kzernin,
prin care se cădea de acord că, în cazul unei victorii a Puterilor Centrale,
Austro – Ungariei îi revenea întregul teritoriu al României”, spune
istoricul vrâncean.
În acest timp, anarhia ce domnea în
rândurile armatei ruse se accentua. Un comitet militaro – revoluționar se
declarase autoritate supremă și convocase un Congres al tuturor unităților de
pe front. Congresul s-a ținut la Roman, iar rezultatul lui a fost bolșevizarea
armatei. Soldații au cerut încheierea imediată a păcii și demobilizarea, în caz
contrar, ei au anunțat că vor părăsi frontul. Pus în fața acestei situații
catastrofale, generalul Scerbacev a declarat Regelui și guvernului român că nu
mai e în stare să-și impună voința sa armatei pe care continua să o comande
nominal și că, în cazul când nu încheie el Armistițiul, l-ar încheia armata,
trecând peste el.
La 20 noiembrie / 3 decembrie 1917,
Scerbacev a trimis din Iași o telegramă feldmareșalului August von Mackensen și
arhiducelui Iosif, propunându-le începerea tratativelor pentru „încheierea unui
armistițiu cu trupele ruse și române de pe frontul român”, sugerând ca acestea
să se desfășoare în orașul Focșani. Această hotărâre a transmis-o și
comandanților de armate ruse și Marelui Cartier român arătându-le că „în
perfectă înțelegere cu comitetul revoluționar a decis să încheie, subt anumite
condițiuni, un armistițiu pe tot frontul armatelor ruse și române, așteptând
încheierea păcii dela guvernul central” .
La 21 noiembrie / 4 decembrie 1917,
Consiliul de Miniștri prezidat de către regele Ferdinand a hotărât că armata
română, constrânsă de necesitate, trebuie să ia parte și la tratative, spre a
încheia un armistițiu cu caracter pur militar, excluzând orice considerațiuni
politice, pe durata cât va ține Armistițiul cu rușii. S-a hotărât și asupra
componenței delegației pentru tratativele cu reprezentanții Centralilor.
Delegația română era condusă de către generalul Alexandru Lupescu, subșeful
Marelui Cartier General român, însoțit de 11 ofițeri, printre care colonei de
stat – major Rășcanu și Condeescu.
Sosirea delegatiei ruso romane la punctul de control de la Marasesti
Două zile de tratative
Negocierile au început în ziua de 24
noiembrie / 7 decembrie, în casa Apostoleanu din Focșani, la ora
15.05. ” Articolul 1 al Proiectului a fost adoptat așa cum a fost
propus de către Comisia ruso – română. Articolele 3 – 8 au fost adoptate fără
mari dificultăți, cu excepția celor apărute pe marginea prevederilor art. 7 și
8, care se refereau la categoria lucrărilor de fortificație pasageră permise a
se construi pe timpul cât aveau să rămână suspendate ostilitățile. Articolele 9
și 10, care impuneau interdicția transferului de trupe de pe acest front în
scopul de a întări alte teatre militare au generat controverse la masa
tratativelor…Tensiunea dezbaterilor s-a accentuat și mai mult în momentul în
care s-a pus problema „fraternizării” trupelor de pe front. În mod paradoxal,
în această chestiune, comisia română s-a situat pe aceeași poziție cu cea a
Centralilor, dar în opoziție cu punctul de vedere rusesc. După negocieri s-a
convenit asupra unei formulări de compromis prin adăugarea prevederii conform
căreia „contra persoanelor fără arme, care totuși vor circula într-însa în
timpul zilei, nu se vor lua măsuri violente””, spune istoricul Horia
Dumitrescu.
La 26 noiembrie / 9 decembrie 1917, a
început cea de-a doua rundă de negocieri, cu referire directă la articolele 9
și 10 din Proiect. Discuțiile au fost întrerupte de mai multe ori, întrucât
cele două părți nu se puteau înțelege asupra cuantumului acestor trupe. În timp
ce comisia româno – rusă s-a fixat pe un număr de 2 – 4 divizii, comisia
Centralilor a cerut 10 % sau în cel mai rău caz, un număr de 8 divizii. La ora
23.30, membrii Comisiilor și-au pus semnătura pe actul care, pentru poporul
român, va reprezenta timp de câteva săptămâni, bazele statutului său
internațional.
Plecarea delegatiei ruso romane pe la punctul de control de la Marasesti
Preluare Monitorul de Vrancea
Foto Alamy
Comments
Post a Comment