Distrugerea podurilor de pe Valea Oltului în Primul Război Mondial

         

    Bătălia de pe Valea Oltului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.

    În fața atacatorilor porniți să cucerească cât mai rapid Valea Oltului chiar în ciuda riscurilor cauzate de vremea proastă se află divizii formate în mare grabă de resturile unităților înfrânte nu cu mult timp în urma în Batălia de la Sibiu. Deși ele sunt superioare numeric, trupele române sunt lipsite în mare parte de experiență de luptă în munți dar mai ales sunt slab dotate tehnic, fiind aproape lipsite de artilerie și mitraliere. Ceasul rău lovește însă încă din data de 13 octombrie, când comandantul lor, generalul David Praporgescu este ucis în timpul unui baraj de artilerie inamic. Pe 16 octombrie trupele austro-germane încep în forță atacul asupra văii Oltului iar în două zile avansează considerabil.                      Informate însă de Marele Cartier General că nu vor exista rezerve sau întăriri, diviziile aflate sub comanda coloneilor Traian Moșoiu și Henri Cihoski încep un atac frenetic asupra inamicului, reușind să cauzeze pierderi grele și fortându-le să se retraga în grabă și haos. Defensiva română este favorizată ulterior de vremea rece și de zăpadă. Până la începutul lunii noiembrie, românii își apără bine și energic pozițiile.

     Lucrurile se schimbă însă după ce trupele austro-germane primesc două divizii de întăriri, iar românii doar una. Pe 10 noiembrie austro-ungarii încep o nouă ofensivă în forță, înspre Curtea de Argeș. Sunt respinși initial de români, dar artileria va fi decisivă, iar românii vor ceda treptat. Pe 18 noiembrie românii încearcă un contraatac, dar sunt depășiți numeric și tehnic iar moralul lor este la pământ. Generalul Nicolae Petala, care îi succedase lui Praporgescu, a avut o cădere nervoasă gravă, fiind trimis la un spital bucureștean și înlocuit cu generalul Dumitru Strătilescu.

    În fața atacatorilor porniți să cucerească cât mai rapid Valea Oltului chiar în ciuda riscurilor cauzate de vremea proastă se află divizii formate în mare grabă de resturile unităților înfrânte nu cu mult timp în urma în Batălia de la Sibiu. Deși ele sunt superioare numeric, trupele române sunt lipsite în mare parte de experiență de luptă în munți dar mai ales sunt slab dotate tehnic, fiind aproape lipsite de artilerie și mitraliere.        

     Ceasul rău lovește însă încă din data de 13 octombrie, când comandantul lor, generalul David Praporgescu este ucis în timpul unui baraj de artilerie inamic. Pe 16 octombrie trupele austro-germane încep în forță atacul asupra văii Oltului iar în două zile avansează considerabil.                                                   

     Informate însă de Marele Cartier General că nu vor exista rezerve sau întăriri, diviziile aflate sub comanda coloneilor Traian Moșoiu și Henri Cihoski încep un atac frenetic asupra inamicului, reușind să cauzeze pierderi grele și fortându-le să se retraga în grabă și haos. Defensiva română este favorizată ulterior de vremea rece și de zăpadă. Până la începutul lunii noiembrie, românii își apără bine și energic pozițiile.

        Lucrurile se schimbă însă după ce trupele austro-germane primesc două divizii de întăriri, iar românii doar una. Pe 10 noiembrie austro-ungarii încep o nouă ofensivă în forță, înspre Curtea de Argeș. Sunt respinși initial de români, dar artileria va fi decisivă, iar românii vor ceda treptat. Pe 18 noiembrie românii încearcă un contraatac, dar sunt depășiți numeric și tehnic iar moralul lor este la pământ. Generalul Nicolae Petala, care îi succedase lui Praporgescu, a avut o cădere nervoasă gravă, fiind trimis la un spital bucureștean și înlocuit cu generalul Dumitru Strătilescu.

      Retragerea armatei române s-a executat începând din seara zilei de 21 octombrie, după ce s-a aruncat în aer podul de fier de la Câineni şi au fost distruse anumite porţiuni de şosea,

  

Podul de Câineni inainte  de Primul Război Mondial

Reparații la podul de la Căineni

     

    Urmează lupte crunte corp la corp, pierderile fiind importante de ambele părți. Totuși, e clar că retragerea devine inevitabilă, iar după ce austro-germanii pătrund prin defileul Jiului se renunță complet la apărarea Oltului.

Podul de la Călimănești înainte de Primul Război Mondial

Podul de la Călimănești 1917

     Podul peste Olt de la Râmnicu Vâlcea a fost distrus în noiembrie 1916 de armata română, în încercarea de a stăvili ofensiva inamică. În spate se observă podul militar construit de armata germană.