Primul Război Mondial în imagini

  Strângere de fonduri pentru război – Un   tanc MK IV (Nº130 „Nelson”) este   folosit într-un   miting de promovare a obligațiunilor de război, în Trafalgar Square din Londra (Decembrie 1917) . În Marea Britanie au fost aproximativ 150 de astfel de evenimente iar cel mai de succes a fost organizat în  Glasgow (s-au strâns 14 500 000 de lire sterline).

         Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.     Obiectivul strategic Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.       Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.   Consecințe        Bă

  Brigada a 19-a   în acțiune   Soldatul al treilea din stanga cronometrează fuze (timpul de zbor înainte ca proiectilul să explodeze - în funcție de distanța spre tranșeelor ​​ inamice). O fuze este un dispozitiv care inițiază o funcție explozivă într-o muniție, cauzând cel mai frecvent detonarea sau eliberarea conținutului acesteia, atunci când sunt îndeplinite condițiile sale de activare. Această acțiune are loc în mod obișnuit la un timp prestabilit după declanșare ( fuze de timp ) sau la contactul fizic cu ( fuze de contact ) sau detectarea apropierii de sol, o structură sau altă țintă (fuze de proximitate )   Sursă foto - © IWM Q 51549 Money, Robert Cotton (Fotograf)

  Bătălia de la Arras, aprilie-mai 1917   Artileriști din Royal Marine Artillery cu un obuzier german de 105 mm FH 98/09 capturat în Feuchy, aprilie 1917.  Bătălia de la Arras a avut loc în perioada 9 aprilie - 16 mai 1917. Trupele britanice au atacat apărarea germană pe frontul de vest, în apropiere de orașul francez Arras. Avansul a fost lent și pierderea de vieți omenești de ambele părți a fost foarte grea. Britanicii din Armata 1 și a 3-a au pierdut 160.000 de oameni, germanii din Armata a 6-a aproximativ 125.000. Sursa  foto - IWM

  Soldatul nr. 2296 John (Barney) Hines - Forța Imperială Australiană,  Batalionul 45. „Barney” Hines a fost un cleptoman care a devenit cunoscut în tranșee drept „Regele Suvenirurilor”. În același timp, a fost și unul dintre cei mai curajoși soldați de pe front și, ar fi fost decorat de multe ori, dacă nu ar fi avut probleme din cauza lipsei sale de disciplină militară. El și-a câștigat porecla datorită obiceiului său incurabil de ,,a-și însuși’’ medalii, ecusoane, puști, căști și ceasuri ale inamicilor morți - și, în unele cazuri, de la cei pe care i-a capturat. Un fotograf la pozat pe 27 septembrie 1917,  înconjurat de o parte din pradă sa, după cea de-a treia bătălie de la Ypres.

  Primele măști împotriva gazului folosite de trupele franceze erau compuse din ochelari speciali și un bandaj care era îmbibat în soluție de hiposulfit de sodiu. Pentru a spori efectul protector al măștii împotriva fosgenului, sulfanilatul de sodiu cu urotropină a fost introdus în impregnare. Apoi a trebuit să îi adaug săruri de nichel pentru a spori protecția împotriva acidului cianhidric. A fost necesară o impregnare din ce în ce mai mare, astfel încât francezii au crescut numărul de straturi de tifon sau muselină în măști. A apărut un nou tip de mască - o mască-stigmă (măști tambute de mai multe tipuri și o „mască umedă de un nou tip”) la care se atașau ochelarii de protecție.