Primul Război Mondial în imagini

       Podul peste Olt de la Râmnicu Vâlcea a fost distrus în noiembrie 1916 de armata română,  în încercarea de a stăvili ofensiva ina mică . În spate se observă podul militar construit de armata germană.      Coloană germană trecând Oltul la Râmnicu Vâlcea pe podul militar, 1916 (desen de Albert Reich). Se poate observa podul distrus în spate.

        Ocuparea Munteniei de către trupele germane a însemnat, bineînţeles, şi acapararea economiei. Familia regală şi majoritatea familiilor înstărite au fost obligate să se retragă la Iaşi. În privinţa resurselor petroliere, majoritatea aveau să fie redirecţionate spre Germania. Pentru ca nemţii să nu dispună de rezultatele muncii de dezvoltare în domeniul ţiţeiului, românii au hotărât să distrugă majoritatea puţurilor de petrol. La începutul lui decembrie 1916, o comisie formată din prinţul Bibescu, inginerul Gane, inginerul Tacit şi doctorul Zamfirescu, dar şi englezii Norton Griffiths, Thomas Masterson, Philippon, Ioan şi Saşa Chrisoveloni au decis incendierea rafinăriei Vega, pe data de 5 decembrie 1916.       Ordinele nu au fost urmate întocmai, aşa că Vega nu a fost distrusă în totalitate – din cele 48 de parcuri de rezervoare existente au fost distruse 32, distruse 10 rezervoare de recepţie din 17 de la instalaţia de distilare a ţiţeiului, dar şi 67.000 de tone de produse pet

    Regina Maria a Romaniei, imbracata in uniforma de sora medicala a Crucii Rosii, la Cosmesti pe malul Siretului. Regina Maria a României – o personalitate de excepţie a istoriei naţionale        Regina Maria a ajuns să cunoască profund poporul român, cultura, obiceiurile, regiunile rurale şi, mai ales, aspiraţiile româneşti, care au devenit şi ale ei. Ea s-a implicat activ în viaţa politică, având întâlniri cu miniştri şi diplomaţi, susținându-și fervent punctele de vedere. Înainte şi după izbucnirea Primului Război Mondial, Regina Maria a dedicat cu generozitate timp şi energie, soldaților răniți pe front și bolnavilor de tifos și holeră, a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitale de campanie și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță, primind supranume precum ”Regina soldat” sau ”mama răniților”. Regina Maria  la spitalul din Cosmesti. Regina Maria s-a alăturat, apoi, oamenilor de stat români de pe o poziţie neoficială, la convorbirile de pace de la

 CĂILE FERATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL de    ILIE POPESCU CĂILE FERATE ÎN TIMPUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL  Cuvânt înainte      Prin mesajul de deschidere a Corpurilor Legiuitoare din 14 noiembrie 1913, după campania din Bulgaria, Regele Carol I definea astfel rolul Căilor Ferate Române, care însumau, atunci, 30.000 de salariaţi şi 3.515 km de linie (36.770 salariaţi şi 3.588 km de linii de cale ferată în perioada 1914-1915): „Ţara s-a putut convinge cu câtă energie şi îndemânare căile noastre ferate au răspuns cerinţelor armatei în timpul mobilizării şi demobilizării şi nu le va refuza mijloacele de a satisface mai bine şi cerinţele comerţului. Foloasele aduse de căile ferate unei armate în timp de război sunt evidente, încât lumea, cu drept cuvânt, numeşte această instituţie a doua armată a ţării.”       Pentru a slăvi pe cei peste o mie de feroviari români căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, inginerul Tancred Constantinescu, director general CFR în perioada 28 ianuar

  Soldații Regimentului 4 Infanterie defilează în fața Generalului Al. Averescu  Regimentul 4 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/ 27 august 19 16, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Regimentul Argeș No. 4. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 5 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Pitești. La intrarea în război, Regimentul 4 Infanterie a fost comandat de colonelul Nicolae Urdăreanu. Regimentul 4 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/ 27 august 19 16 - 28 ocotmbrie/ 11 noiembrie 19 18. Drapelul de luptă al regimentului a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de război, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III. „ Pentru vitejia și avântul extraordinar, cu care au luptat ofițerii, subofițerii și soldații regimentului în aprigele lupte din iulie 1917. Primind ordinul de a străpunge puternicul front german, de pe Dealul Măr

          În timpul Primului Război Mondial, câinii de serviciu au fost utilizati atât pe fronturile de Vest cât și de Est, iar numărul lor total, potrivit diferitelor surse, a variat între 20.000 și 30.000 de animale. Un câine ciobănesc german cu o bobină montată pe spate pune o linie telefonică în prima linie, august 1914. (sursa IWM) Deși în anii de dinaintea primului razboi mondial, Austro-Ungaria, Franța, Italia, Turcia și alte țări au acordat atenție experienței germane în folosirea câinilor utilitari, succesul acestora în comparație cu Germania a fost destul de modest. În armata franceză la începutul războiului, erau doar 200 de câini de serviciu. Evaluând eficacitatea utilizării lor în trupele germane, francezii au început repede să prindă pasul. O echipă de targa mobila folosită în anii celui de-al doilea război mondial pentru evacuarea răniților. Foto: wwii .space La 29 septembrie 1915, în cadrul Ministerului Războiului a fost înființată Divizia Serviciului Militar Canin din

  Zeppelin LZ 57 asemănător LZ 101     La câteva ore după declarația de război a României (27 august 1916), Hauptmann Geissert (comandantul Zepelinului LZ 101, staționat la Jambol, Bulgaria) primește ordinul de bombardare a Bucureștiului.        Aceste dirijabile cu structură metalică rigidă din aluminiu au fost numite după Contele von Zeppelin.        Contele Ferdinand Adolph Heinrich von Zeppelin a trăit între 1838 și 1917, fiind originar din statul Württemberg, în armata căruia servise în Războiul Franco-Prusac din 1870-71. S-a retras din armată în 1890 și s-a dedicat complet studiului și construcției dirijabilelor. Zepelin german deasupra Bucurestiului - 1916  carte poștală          Dirijabilul LZ 71 (nr. fabrica) / LZ 101 (nr. militar) care a atacat Bucureștiul  era staționat în orașul Jambol (Bulgaria) și  a efectuat 7 atacuri în care s-au lansat 11934 kg de bombe asupra localităților :  București, Ciulnița, Fetești, Galați, Odessa, Mytilene, Iași și Mudros. Clopot folosit în